alimentarea cu apa

Într-o locuinţă cu confort modern, o persoană are nevoie de aproximativ 75—100 1 de apă pe zi; într-un oraş cu o populaţie de 100 000 de locuitori se consumă deci 3 650 000 m3 de apă anual.

Apa potabilă, care se ia din reţeaua publică (orăşenească) de distribuţie, trebuie să posede o serie de calităţi, şi anume trebuie să fie lipsită de germeni, să fie inodoră şi incoloră, să aibă gust plăcut şi să conţină cît mai puţine substanţe dizolvate. în afară de aceasta, ea trebuie să fie pusă la dispoziţie în cantitate suficientă şi la o presiune corespunzătoare. Pentru a i se conferi aceste calităţi, apa brută se supune unor operaţii de tratare.

Apa brută se găseşte ca apă subterană, care se captează fie ca izvoare, fie cu ajutorul puţurilor şi al pompelor, sau ca apă de suprafaţă din rîuri şi lacuri. Apa provenind de la aceste surse se tratează în staţia de tratare şi apoi este condusă la consumator direct prin pompare sau prin rezervoare de inmagazinare intermediare.

In regiunile de munte, rezervoarele se construiesc pe coline şi pe dealuri, iar în oraşele de şes adeseori în castele de apă. Rezervoarele trebuie să compenseze variaţiile consumului de apă şi să asigure o anumită rezervă pentru cazuri de avarii ale aducţiei sau ale pompelor. Rezervoarele pot fi amplasate, astfel încît să treacă prin ele întreaga cantitate de apă, funcţio-nînd cu intrare şi ieşire ca rezervoare de tranzit (fig. 1) sau drept contrarezervoare. în care apa intră în rezervor numai în perioadele cînd prisoseşte consumului, iar în momentele consu­mului de vîrf apa curge din nou în reţeaua de distribuţie: contrarezervoarele funcţionează cu o singură conductă, care serveşte atît pentru intrarea, cît şi pentru ieşirea apei înmaga­zinate (fig. 2). Suprafaţa oglinzii apei în rezervoare trebuie să se găsească la un nivel cu 35—40 m mai înalt decît nivelul străzii, astfel încît să se poată asigura o presiune suficientă la punctul (robinetul) de consum (fig. 3 a). Se ştie că în două vase comunicante nivelul apei se găseşte la aceeaşi înălţime (legea vaselor comunicante) (fig. 3 b); de aici rezultă că, în conducta de alimentare cu apă a unui imobil, presiunea la robinet este tot atît de mare ca presiunea în reţeaua de distribuţie în dreptul imobilului respectiv, adică egală cu diferenţa dintre nivelul apei din rezervor (castel de apă) şi nivelul robinetului de consum, făcînd. bineînţeles, aproxi­maţia că se neglijează pierderile prin frecarea apei în instalaţiile de transport dintre aceste două puncte. Coloana de apă din rezervor (care constituie unul dintre vasele comunicante) împinge apa în coloana ascendentă din casă (celălalt vas comunicant) pînă la un nivel egal (ţinând seama de aproximaţia citată anterior). Dacă robinetul se găseşte cu 10 m deasupra nivelului străzii, iar rezervorul cu 20 m deasupra aceluiaşi nivel, presiunea de apă la robinet va fi de 10 m coloană de apă (10 m col H20), ceea ce reprezintă o atmosferă.

Alimentarea cu apă se face prin conducte din fontă, oţel, beton armat, azbociment sau materiale plastice, montate în pământ la adîncimi de 1,25—1,5 m. Alimentarea cu apă a unor zone locuite (sectoare, cartiere) se poate opri, folosind vane şi ventile.

Pentru consumul de stradă, de exemplu pentru stinsul mcendiilor, se folosesc hidranţi (fii 4).

tratarea apei

1 comment to alimentarea cu apa

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>