aparate fotografice (privire de ansamblu)

Aparatele fotografice sînt dispozitive optice prevăzute cu o cameră obscură care prezintă o deschidere îngustă (orificiu) în peretele din faţă, putindu-se realiza o imagine reală a unui obiect de fotografiat pe un strat sensibil la lumină plasat pe peretele opus. Un aparat modern (figurile arată o selecţie a tipurilor curente) se compune din următoarele elemente compo­nente: magazia de păstrare a filmului, dispozitivul de transport pentru derularea filmului, obiectivul, obturatorul, dispozitivul de punere la punct (eventual un telemetru) şi vizorul pentru încadrarea imaginii. Pentru a obţine o imagine reală, adică o fotografie care să cores­pundă dimensiunilor şi aspectului obiectului de fotografiat, se lasă ca lumina reflectată de obiect să acţioneze un timp scurt pe stratul sensibil la lumină. Acest lucru se poate obţine cu o deschidere de 0,4 mm (asa-numita stenopă), situată în partea din faţă a camerei obscure. Se obţine un aparat cu o optică de cea mai simplă execuţie (fig. 1). De la fiecare punct al obiectului de fotografiat ajunge un fascicul îngust de lumină prin stenopa aparatului pe placa fotosensibilă, situată în interior pe partea opusă, pe care formează un punct-imagine. Fiecare punct-imagine al obiectului de fotografiat se prezintă însă sub formă de elipsă mică, ceea ce are ca efect, suprapunerea parţială a elipselor elementare ale diferitelor puncte şi formarea în ansamblu a unei imagini neclare. în afară de acest neajuns, o cameră obscură cu stenopă produce o imagine slab luminată şi deci trebuie folosit un timp lung de expunere spre a obţine o impresionare suficientă a plăcii fotografice. O imagine mai bună se obţine folosind obiective compuse din asociaţii de mai multe lentile. în acest caz, lumina care se reflectă de la obiect formează un con al cărui vîrf se află pe obiectul fotografiat şi cu baza pe obiectivul aparatului, astfel încît razele se focalizează şi apar din nou ca puncte pe placa fotografică. La aparatul fotografic tip box, diafragma (fig. 2), deci implicit luminozitatea sînt fixe. Aparatul de tip box are un obiectiv compus dintr-una sau două lentile şi repre­zintă prima treaptă superioară a aparatelor de fotografiat. Se folosesc timpi de expunere lungi, cea. 1/2 s, astfel că fotografierea obiectelor în mişcare rapidă este imposibilă. De aceea s-au construit aparate la care atît diafragma, cît şi timpii de expunere pot fi variaţi; obiectivele acestor aparate au mai multe lentile. Aparatele de format mai mare sînt prevăzute adesea cu camere obscure pliabile gen armonică cu burduf de piele (camere-burdut) (tlg. 3), iar cele de format mai mic cu cameră obscură rigidă în formă de tub (fig. 4). Acestea din urmă prezintă avantaje optice importante mai ales în cazul folosirii filmelor de format mic (distanţă focală scurtă, unghi de cîmp mare al imaginii şi avantajele rezultate de aici). Cele mai perfec­ţionate sînt prevăzute cu telemetru cuplat de obiectiv, un obturator cu timpi de expunere pînă la 1/1250 s şi cu obiective mterschimbabile.

Aparatele fotografice reflex cu două obiective (fig. 5) se compun din partea optică de foto­grafiere şi vizorul reflex. Punerea la punct a distanţei este cuplată pentru ambele părţi, aşa încît imaginea clară care apare pe geamul mat al vizorului se formează şi pe planul filmului. Obiectivele ambelor părţi au aceeaşi distanţă focală. Deseori obiectivul vizorului este mai luminos decît cel de fotografiat, pentru a permite o mai rapidă şi mai precisă vizare a obiec­tului. Toate camerele cu două obiective folosesc rolfilme de format 6×6 cm. Camera mono-obiectiv reflex (fig. 6) are un singur obiectiv, prin care se face la început vizarea precisă pe geamul mat al aparatului sau pe un vizor cu prismă; după rotirea oglinzii cu 45°, imaginea obiectului de fotografiat se proiectează pe planul filmului. înainte de fotografiere se fixează valoarea diafragmei la aparatele cu preselecţie automată a diafragmei, care, imediat înainte de expunere, se închide la valoarea aleasă. La expunere, se ridică oglinda basculantă şi obtura­torul cu perdea deschide fanta de expunere, lăsînd liber drum razelor luminoase de la obiectiv spre film. După expunere, filmul se transportă mai departe odată cu obturatorul care se armează; totodată oglinda este din nou coborită, aşa încît se poate viza o imagine nouă.

aparat de forografiat

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>