aspiratoare

Aspiratoarele de praf sînt aparate electrice de uz gospodăresc prevăzute cu un ventilator, care produce o aspiraţie sau o refulare puternică a aerului, antrenind particulele de pe covoare, mobile, pardoseli etc. Pentru acţionarea ventilatorului se folosesc motoare electrice speciale de mare turaţie; Ia aceeaşi capacitate de aspiraţie a aerului, diametrul rotorului poate fi cu atît mai mic, cu cit turaţia sa este mai mare.

Modul de funcţionare a aspiratorului rezultă în principal din caracteristicile ventilatorului şi din modul în care se formează curentul de aer. Axul rotorului motorului electric imprimă o mişcare de rotaţie ventilatorului. Acesta este prevăzut cu palete montate sub un anumit unghi (rezultat din calcul) faţă de axul ventilatorului (fig. 1). Paletele pot fi liniare, curbe sau răsucite (elice). în funcţie de tipul şi de înclinaţia paletelor, între spaţiile din faţa şi spatele ventilatorului se creează o diferenţă de presiune, care generează un curent de aer. Aerul aspirat trece printr-un filtru, in care se depun particulele de praf. Filtrele folosite pot fi cu acumulare interioară sau cu acumulare exterioară. La aspiratoarele cu filtru cu acumulare interioară, filtrul constituie totodată spaţiul pentru colectarea prafului. în cazul aspiratoarelor prevăzute cu filtru cu acumulare exterioară (fig. 2 şi 3), praful este reţinut de filtru şi se acu­mulează într-un rezervor situat în faţa filtrului. Din această particularitate constructivă rezultă avantajele aspiratoarelor cu filtre cu acumulare exterioară, şi anume capacitatea de reţinere sporită prin menţinerea suprafeţei de filtrare curată un timp mai mare decît la aspira­toarele cu filtre cu acumulare interioară. Această particularitate este valorificată la aspira­toarele de praf manuale, deoarece în cazul acestora spaţiul pentru colectarea prafului este relativ mic şi în acest fel, capacitatea de aspiraţie se menţine la puterea integrală pentru o durată destul de mare.

Aprecierea capacităţii de aspiraţie nu se face în funcţie de puterea consumată (waţi), ci de debitul de aer (măsurat în m3/min sau l/s) şi de depresiunea realizată (măsurată în mm col H20). Dacă se reprezintă grafic relaţia depresiune-debit de aer pentru două tipuri de aspi­ratoare, se obţine diagrama din figura 4. în această figură, dreapta cu înclinaţie mare repre­zintă funcţia aspiratoarelor cu ventilator cu două trepte, iar cea cu înclinaţie mai mică funcţia aspiratoarelor cu ventilator cu o singură treaptă. Din diagramă (fig. 4) reiese că la o depre­siune maximă debitul de aer este zero şi, invers, la un debit de aer maxim, depresiunea este zero. în consecinţă, în ambele puncte considerate capacitatea de aspiraţie este zero, aceasta reprezentînd produsul dintre depresiune şi debitul de aer. Rezultă deci că aspiratoarele de praf cu debite de aer mari, sau cu depresiuni mari nu au capacitate optimă de aspiraţie decît la jumătatea maximelor acestora, zonă în care se defineşte domeniul de lucru optim al aspira­torului. La construirea unui bun aspirator de praf trebuie să se aibă în vedere ca gurile de aspiraţie să fie adecvate domeniilor de folosire.

aspiratoare

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>