cazane de abur

În instalaţiile industriale care necesită cantităţi mari de abur de presiune înaltă, în scopuri tehnologice şi de încălzire se folosesc cazane de abur care produc abur la o presiune de 12—40 kgf/cm2 (şi in cazuri speciale pină la 160 kgf/cm2).

Constructiv, cazanele de abur se deosebesc după modul în care căldura produsă de focar şi de gazele de ardere aduc apa în stare de fierbere. La construcţia cea mai simplă, oala de abur de uz menajer (fig. 1), apa este încălzită direct de o flacără amplasată sub oală. în cazul cazonelor ignitubulare (cazane cu corp vaporizator), încălzirea apei se face prin trecerea flăcării şi a gazelor de ardere prin ţevile de flacără ale cazanului. Deşi de construcţie şi deservire simple, aceste cazane prezintă o serie de dezavantaje: suprafaţă de amplasare mare, capaci­tate mică, timp de punere în serviciu lung datorită suprafeţei mici a grătarului şi circulaţiei lente a apei. presiune nominală mică. Astfel de cazane se folosesc, in general, la locomotive şi în instalaţiile industriale de capacitate mică pentru producerea aburului tehnologic.

Cazane de mare capacitate, care ajung rapid la regimul de virf, sînt cazanele acvatubulare (cu ţevi vaporizatoare). în aceste cazane, apa este vaporizată în fascicule de ţevi fierbătoare, a căror suprafaţă exterioară este supusă căldurii radiante a flăcării şi a gazelor de ardere. Un astfel de cazan este prevăzut cu doi tamburi (camere de apă colectoare) între care se fixează ţevile fierbătoare montate cu o înclinare mai mare sau mai mică (fig. 2) faţă de orizontală. De obicei tamburii sînt aşezaţi perpendicular faţă de ţevi. Apa de alimentare, preîncălzită cu ajutorul gazelor de ardere, intră în tamburul superior, trece prin ţevile fierbătoare ne­încălzite sau încălzite slab în tamburul inferior, iar de aici urcă în ţevi. Apa vaporizată urcă sub formă de amestec apă-abur înapoi în tamburul superior. De aici aburul, separat de apa antrenată, trece prin ţevile supraîncălzitorului (încălzite de gazele de ardere), de unde poate fi distribuit prin conducte la consumator. Apa separată de abur intră împreună cu apa proaspătă de alimentare într-un nou circuit de încălzire.

Cazanele de acest tip pot fi încălzite cu cărbune sau păcură. Pentru arderea combusti­bililor solizi (cărbuni) se folosesc focare cu grătar rulant (fig. 4). Acesta este constituit dintr-un transportor continuu (asemănător cu o bandă fără slîrşit). alcătuit din bare. Cărbunii, introduşi pe o parte, ard în locar, iar reziduurile, zgura şi cenuşa sînt evacuate pe partea opusă în cenu-şar. Pentru o ardere cit mai completă se insuflă aer pe la partea inferioară a focarului prin grătar. în alte sisteme de ardere, se insuflă în focar praf de cărbune amestecat cu aer; arderea are loc la o temperatură de cea. I 800 °C. Cînd se folosesc combustibili lichizi (păcură), aceştia se pulverizează cu cărămizi. În cazul cazanelor de radiaţie în pereţii interiori ai focarului sunt montate ţevi fierbătoare , care constituie suprafaţa de încălzire prin radaţie .

În unele cazane de construcţie specială se pate genera abur de înaltă presiune (100—225 kgf/cm2). în aceste cazane, care sint cazane cu circulaţie forţată (fig. 5), prin ţevile fierbătoare circulă un volum de apă de 6—7 ori mai mare decît cel corespunzător capacităţii lor de vaporizare, circulaţia apei fiind asigurată de pompe de circulaţie. în cazanele cu trecere forţată (fig. 6), apa este pompată direct în ţevile cazanului.

cayane de abursursa: Wie funktioniert das ? editată de Bibliographisches Institut

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>