curentul alternativ

Putere electrică. La producerea energiei electrice prin inducţie electromagnetică, în generatorul electric apare o tensiune alternativă care furnizează curent alternativ într-un circuit exterior (fig. la). Prezenţa unor capacităţi şi a inductanţelor în circuit poate provoca defazarea (decalare in timp) a tensiunii faţă de intensitatea curentului (fig. 16). Puterea electrică caracterizează viteza de transformare a energiei electrice în alte energii şi repre­zintă produsul dintre tensiunea şi intensitatea curentului. Cînd tensiunea şi intensitatea curentului au acelaşi semn, puterea este pozitivă (fig. la). Dacă există o defazare între ten­siunea şi intensitatea curentului, tensiunea şi. respectiv, intensitatea au semne diferite şi puterile sînt negative. In consecinţă, puterea activă (puterea utilă) in cazul defazării este mai mică (fig. 16) din cauza părţii negative decît în cazul cînd intensitatea este în fază cu tensiunea (fig. la). Dacă intensitatea este defazată faţă de tensiune cu un sfert de perioadă, puterea activă este nulă. deşi conductorii sînt încărcaţi cu aşa-numiţii curenţi reactivi. Puterea activă este dată de relaţia P = Vîco&f . Cu cît factorul COS* (factorul de putere) are valoare mai mare, cu atît puterea activă se apropie mai mult de valoarea maximă, UI.

Curent trifazat. Trei curenţi alternativi, defazaţi unul faţă de celălalt cu 12Cf. se carac­terizează prin aceea că suma intensităţilor curenţilor, respectiv a tensiunilor, este întotdeauna zero (fig. 2a). Pentru transportul acestor curenţi sînt necesari, în loc de şase, numai trei con­ductori, dacă aceştia sînt montaţi fie în stea (fig. 26), fie în triunghi (fig. 2c). La o dispoziţie geometrică corespunzătoare a electromagneţilor alimentaţi de un astfel de curent (fig. 2d). curenţii din bobinele individuale (electromagneţi) capătă valoarea lor maximă consecutiv, cu o defazare de 12CF (fig. 2a), formîndu-se astfel un cîmp magnetic care se deplasează cu intensitate maximă şi care, în consecinţă, se roteşte (cîmp magnetic învirtitor).

Frecvenţa curentului alternativ. Curenţii alternativi se caracterizează prin durata perioa­dei (intervalul de timp după care tensiunea trece prin aceeaşi valoare) sau prin inversul acestei valori, frecvenţa (numărul de perioade pe secundă), a cărei unitate de măsură este hertzul (Hz). în funcţie de valoarea frecventei, curenţii alternativi pot fi de joasă frecvenţă (pînă la 20 000 Hz), de medie frecvenţă (pînă’la 300 000 Hz) şi de înaltă frecvenţă (pînă la 3 000 MHz): peste aceste valori sînt curenţi de frecvenţe foarte înalte. Curentul alternativ industrial are frecvenţa standardizată la 50 Hz. Curenţii alternativi de frecvenţă foarte înaltă, pînă la cîţiva GHz (1 gigahertz = 109 Hz =1 miliard Hz), se folosesc în telecomunicaţii. Studiul feno­menelor electromagnetice a arătat că prin variaţia unui cîmp magnetic al unui curent alter­nativ de înaltă frecvenţă se poate genera un cîmp electric, între cele două cîmpuri existînd o profundă legătură, unul fiind generat prin variaţia celuilalt. Ansamblul acestor două cîmpuri se numeşte cimp electromagnetic. O proprietate importantă a cîmpului electromagnetic este capacitatea sa de a se propaga în spaţiu cu viteza luminii, respectiv cu 300 000 km/s. în cazul unui curent alternativ de joasă frecvenţă, energia emisă care se propagă în spaţiu are timp suficient ca la schimbarea direcţiei curentului alternativ, să se întoarcă în conductorul elec­tric; la frecvenţe foarte înalte schimbarea direcţiei are loc înainte de revenirea din spaţiu a întregii energii. Deci, o parte a energiei se propagă în spaţiu sub formă de radiaţie electro­magnetică. Datorită caracterului său periodic, această radiaţie a primit denumirea de osci­laţie electromagnetică, iar datorită propagării sale asemănătoare cu a unei unde de apă,denu­mirea de undă electromagnetică.

curent alternativ

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>