demineralizarea apei de mare

Societatea moderni, caracterizată prin dezvoltarea tot mai accentuată a producţiei in­dustriale şi agrare, prin creşterea gradului de urbanizare şi a condiţiilor de confort necesită cantităţi sporite de apă pentru irigaţii, industrie şi consumul populaţiei.

Curba necesarului de apă în multe ţări, mai ales în ţările dezvoltate, va depăşi în curind disponibilul de ape interioare; pe de altă parte. în multe zone resursele de apă sînt cu totul limitate; poluarea apelor îngustează şi mai mult posibilităţile de utilizare a apelor interioare, astfel încît apare necesar să se apeleze la marele rezervor natural de ape pe care-1 constituie apa mărilor şi oceanelor.

în acest fel. în ultimele două decenii, problema «desalinizării» apei de mare a devenit o preocupare de prim ordin, fiind cercetată sub aspecte multiple; tehnica desalinizării a făcut cuceriri importante, fapt evidenţiat de tot mai numeroasele instalaţii de desalinizare a apelor de mare sau salmastre, realizate în Kuweit, Grecia, S.U.A., Italia. Israel. Japonia etc.

De ce este necesară această «desalinizare»? Se cunoaşte că.pentru a fi proprie consumului, apa trebuie să aibă anumite însuşiri organoleptice, fizice, chimice şi microbiologice.

Apa de mare are o concentraţie foarte ridicată în săruri; din această cauză, ea nu poate fi utilizată ca apă potabilă şi nici ca apă industrială sau de irigaţii decît după ce i se aduc «corec­tările» necesare.

în figura 1 se redau unele caracteristici chimice ale diverselor categorii de apă în compara­ţie cu apa de mare. Se constată, faţă de condiţiile admise, diferenţe foarte mari ceea ce arată că este necesar să se intervină asupra elementelor respective (fîg. 1).

Procedeele de demineralizare a apelor sînt foarte variate:

I. Procedee fizice

distilare simplă, distilare sub vid, distilare — evaporare cu efect multiplu;

criomineralizare:

electrodializă;

osmoză inversă.

II. Procedee fizico- chilii ic e

procedeul de tratare prin schimb ionic;

filtrarea prin membrane schimbătoare de ioni.

III. Procedee chimice

tratarea cu substanţe care formează cu apa cristal-hidraţi;

precipitarea parţială a unor componente (tratarea cu AgN03 şi cu hidroxid de bariu). Din enunţarea procedeelor, se poate deduce că demineralizarea apei de mare presupune

cheltuieli însemnate, fiind necesară consumarea unei cantităţi însemnate de energie şi de materiale.

Cele mai rentabile procedee pentru demineralizare sînt cele care folosesc energia solară (pionierul acestui tip de instalaţii este savantul român Henri Coandă). Un sistem de lentile concentrează energia solară, asigurînd evaporarea unor volume mari de apă de mare. care. prin condensare, devine apă practic demineralizată. Schematic, o asemenea instalaţie este redată în figura 2.

în instalaţiile din Kuweit, sistemul de lentile este înlocuit cu un sistem de oglinzi. Insta­laţiile realizate produc pînă la 6 000 m3/zi de apă demineralizată.

în figura 3 este reprezentată schema tehnologică de desalinizare a apei de mare folo­sind filtrarea pe schimbători de ioni. Un procedeu de reducere parţială a sărurilor din apele cu o salinitate de pînă la 5 g/l îl constituie procedeul prin electrodializă. Desalinizarea se pro­duce prin concentrarea sărurilor din apă între membrane cu permeabilitate preferenţială faţă de anioni sau cationi, dispuse alternativ într-o cuvă şi supuse unei tensiuni de curent continuu. între trei membrane succesive se obţine într-o celulă apă dulce, iar in cealaltă apă cu conţinut de săruri (fig. 4).

Demineralizarea apei de mare

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>