Dezastrul de la Cernobal


cernobalA fost un accident devastator în Centrala Nucleara Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmata de contaminarea radioactiva a zonei înconjuratoare.

Sâmbata, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul nr. 4 a suferit o explozie catastrofala a vaporilor de apa, care a declansat un incendiu, o serie de explozii aditionale si fluidizare nucleara. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extrema a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea raspândindu-se direct în interiorul cladirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însa, aceasta a fost dusa prin vânt spre frontierele internationale.
Centrala electrica se afla în apropiere de orasul parasit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitatii radioactive s-a îndreptat spre partile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei si partile estice ale Americii de Nord. Suprafete mari din Ucraina, Belarus si Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitatiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Accidentul a pus în discutie grija pentru siguranta industriei sovietice de energie nucleara, încetinind extinderea ei pentru multi ani si impunând guvernului sovietic sa devina mai putin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina si Belarus au fost supuse decontaminarii continue si substantiale. E dificil de estimat un numar precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numararea victimelor. Listele erau incomplete si ulterior autoritatile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiatie” din certificatele de deces.

Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agentia Internationala a Energiei Atomice (IAEA) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucratori si 9 copiii cu cancer tiroidian) si a estimat ca mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticati în 2002. Desi în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor ramâne închise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare si activitate economica.

Reactor nuclearReactorul este format dintr-un ansamblu cilindric din oţel-inox (calandria) plasat într-o structurǎ de beton placat cu oţel care asigurǎ protecţia termicǎ şi rǎcirea. Calandria conţine apa grea ca moderator, mecanisme de control al reactivitǎţii şi 380 canale de combustibil. Canalele de combustibil care conţin combustibil şi apa grea folositǎ ca agent de rǎcire, sunt amplasate în tuburi mai mari în calandria.
Calandria este susţinutǎ de protecţii de capat între zona acivǎ a reactorului şi zona de funcţionare a maşinii de încǎrcat combustibil. Reactorul este încǎrcat cu uraniu natural sub formǎ de pastile de UO2. Treizeci de pastile puse cap la cap sunt conţinute într-o teacǎ din aliaj de zirconiu (Zircaloy) formând un element combustibil.
Transmutaţiile radioactive naturale precum şi reacţii nucleare produse artificial, prin reacţii de fisiune nuclearǎ au ca rezultat degajarea unor mari cantitǎţi de energie pe unitatea de masǎ a substanţei cu care reacţioneazǎ.
Posibilitatea utilizǎrii energiei nucleare s-a realizat o datǎ cu descoperirea fisiunii nucleare şi procedeul obţinerii reacţiei în lanţ. Reacţia nuclearǎ continuǎ şi reglabilǎ se realizeazǎ în reactori nucleari.
În reactoare se utilizeazǎ . Condiţia necesarǎ pentru decurgerea reacţiei nucleare în lanţ este masa suficientǎ de uraniu din reactor.
Neutronii care se formeazǎ în procesul reacţiei nucleare, pot ieşi prin suprafaţa uraniului afarǎ şi participǎ la dezvoltarea reacţiei în lanţ.
Pentru ca tracţiunea se aceşti neutroni sǎ fie micǎ, în comparaţie cu volumul lui, trebuie ca masa uraniului din reactor sǎ fie suficient de mare şi sǎ depǎşeascǎ o anumitǎ masǎcriticǎ. Pe de altǎ parte, pentru ca reacţia sǎ nu decurgǎ prea violent, trebuie reglat numǎrul de neutroni, nepermiţându-I sǎ creascǎ prea mult. Aceastase realizeazǎ printr-o absorţie a neutronilor termici excedentǎri cu ajutorul unor elemente ca borul (B) şi cadmiul (Cd).
– spaţiul în care sunt aşezate blocurile de uraniu ( ) şi de moderatori (de obicei, grafit) –A;
– reflectorul de neutroni care au pǎrǎsit spaţiul în care se desfǎşoarǎ reacţia B;
– strat de protecţie care protejeazǎ spaţiul înconjurǎtor de acţiunea radiaţiilor emise în timpul desfǎşurǎrii reacţiei nucleare C;
– bare de cadmiu (Cd) sau bor (B) D şi E sunt introduse în volumul A şi încetinesc reacţia de fisiune nuclearǎ. Introducerea barelor se face în mod automat, imediat ce puterea reacţiei nucleare depǎşeşte o anumitǎ limitǎ. Apa este folositǎ pentru rǎcirea blocurilor de uraniu, iar aburul rezultat din fierberea apei pune în mişcare turbina unui generator electric care produce energie electricǎ.

1 comment to Dezastrul de la Cernobal

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>