întîlniri aérospatiale. aselenizare

Întîlnirile aérospatiale, în care sînt angajate cel puţin doua vehicule aérospatiale, pot conduce la coliziune, interceptare sau cuplare (temporară ori definitivă), in funcţie de misiunea stabilită. Odată cu dezvoltarea astronauticii şi cu realizarea staţiilor interplanetare şi a navelor cosmice, noţiunea de mtîlnire aerospaţială s-a extins şi la apropierea (survolarea sau coborirea «dură» sau «fină») de o planetă ori satelit-ţintă.

Primele întîlniri a două aparate de zbor. realizate înaintea celui de-al doilea război mondial, erau pline de pericol, în special pe timp lipsit de vizibilitate. Odată cu dezvoltarea aparaturii radioelectronice de bord şi pe măsura extinderii transportului aerian şi a utilizării aviaţiei în război, tehnica întîlnirii a două aparate de zbor s-a perfecţionat. Creşterea vitezelor de zbor şi aglomerarea spaţiului aerian au condus la necesitatea punerii la punct a mijloacelor de inter­ceptare radio a aparatelor de zbor şi la.cunoaşterea cu precizie a poziţiei spaţiale a acestora. în prezent, conduse prin radio, aeronavele de mărfuri şi de pasageri se deplasează pe adevărate «culoare aeriene», aşteptîndu-şi «cuminţi» rîndul pentru aterizare. în ce priveşte interceptarea şi distrugerea avioanelor sau a rachetelor avrnd încărcătură de luptă, au fost puse la punct mijloace terestre şi de bord eficiente.

Interceptarea şi întilnirea aeriană au fost «completate» cu cea spaţială, care are două variante: una aerospaţială, incluzînd mijloacele antiaeriene şi antirachetă şi una cosmică, privind întîlnirile pe orbită atît a unor aparate construite de către om, cit şi atingerea unor obiective cosmonautice (sateliţi naturali, planete, aştri etc.).

Vom exemplifica cele de mai sus prezentînd schematic, un sistem antirachetă pentru distrugerea (după interceptare) a rachetelor de luptă balistice, întîlnirea spaţială a două apa­rate cosmice orbitale, precum şi atingerea de către un aparat spaţial artificial a unei ţinte astronautice (Luna).

Cu sistemul antirachetă reprezentat schematic în figura 1, se poate descoperi (şi distruge ulterior) o rachetă balistică intercontinentală cu raza de acţiune de peste 10 ООО km la cîteva minute după lansare, i se pot stabifr continuu parametrii de zbor şi se poate comanda intrarea în acţiunea eficace a sectorului din sistemul antirachetă care poate rezolva optim distrugerea ţintei. Procesele importante incluse în întîlnirea aerospaţială respectivă durează foarte puţin (de exemplu 20 s pentru determinarea traiectoriei rachetei, 30 s pentru identificarea ţintei, 10 s pentru determinarea coordonatelor componentei de luptă, 10 s pentru însoţirea ţintei şi cea. 80 s pentru ca antirachetă să ajungă în zona ţintei la «întâlnire»!).

în decembrie 1965 а fost realizată una dintre cele mai perfecte întîlniri a două aparate spaţiale (G^mini-6 şi 7), ambele pilotate. Menţionăm cu această ocazie că puţin timp mai tirziu a fost realizat de sateliţii automaţi sovietici «Cosmos»-186 şi 188 primul «rendez-vous» cosmic pe orbită circumterestră fără aportul pilotului. în figura 2 este reprezentată schema manevrelor efectuate de piloţii celor două nave «Gemini»-6 şi 7 pentru realizarea întîlnirii spaţiale şi a apropierii pe orbită la numai cîteva zeci de cm! Joncţiunea completă a două nave spaţiale cu echipaj la bord a fost realizată în 1969 de echipajele navelor sovietice «Soiuz»-4 şi 5.

Prima «interceptare» a unui corp cosmic a fost realizată la 12 septembrie 1959, cînd staţia interplanetară automată sovietica «Luna»-2 a atins suprafaţa Lunii, realizînd o coborire «dură». Aselenizarea «lină» a realizat-o în 1966 «Luna»-9, după care a urmat lansarea a numeroase staţii transformate în sateliţi ai Lunii sau care au aselenizat lin. Menţionăm staţiile de tip «Ranger», «Surveyor», «Zond», «Lunar Orbiter» etc.

In vara anului 1969, la zece ani după «ţintirea» Lunii, satelitul natural al Terrei a primit vizita primilor păminteni, astronauţii americani N. Armstrong şi E. Aldrin. Folosind un complex spaţial format din vehiculul-rachetă purtătoare «Saturn »-5 şi ansamblul de module numit «Apollo»-ll, aceştia au reuşit un uriaş «opt cosmic», întrerupt temporar pentru co­borirea cabinei «Apollo» în Marea Liniştii. Schematic, traiectoria de aselenizare pe Lună este redată în figura 1. Ulterior, pe Lună au fost folosite şi mijloace autopropulsate: «Lunohod»-l şi 2, vehicule dirijate prin radio, şi «Lunar Rover», automobil selenar dirijat de piloţii misiunilor «Apollo»-15 fig. 4), «Apollo»-16 şi «Apollo»-17.

întîlniri aérospatiale. Aselenizare

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>