radioreceptoare

Cel mai simplu aparat de radio se compune din circuitul de intrare pentru acordul pe frecvenţele diferitelor posturi de emisie, din circuitul demodulator pentru separarea oscila­ţiilor de frecvenţă audio (circuit detector), din circuitul de joasă frecvenţă şi din difuzor. Pentru alimentarea elementelor de amplificare (tuburi cu vid. tranzistoare) există o sursă (redresor conectat la reţea sau baterii) care furnizează tensiunile continue necesare. în general receptoarele sînt prevăzute cu o gamă de unde lungi (150—285 kHz),o gamă de unde medii (pînă la 1605 kHz), o gamă de unde scurte (6—21.4 MHz) şi o gamă de unde ultrascurte (pînă la 100 MHz). Gamele de unde lungi, medii şi scurte lucrează cu bandă de 9 kHz pentru fiecare post şi cu modulaţie în amplitudine.

Banda cu gama de unde ultrascurte este de 300 kHz şi lucrează cu modulaţie de frec­venţă. Calitatea recepţiei în ultrascurte este mai bună decît pe celelalte game, întrucît şi frecvenţele audio înalte, care influenţează puternic timbrul sunetului pot fi transmise. De asemenea paraziţii care produc modulaţie in amplitudine practic nu apar. Condiţiile de pro­pagare în cele 4 game determină utilizarea şi posibilităţile de exploatare.

Emiţătoarele de unde lungi şi medii radiază o undă terestră de-a lungul solului şi una în spaţiu. în mod curent se recepţionează unda terestră (distanţa de propagare de cîteva sute de km). Unda spaţială reflectată de ionosferă permite recepţia la distanţe mult mai mari. în domeniul undelor scurte se lucrează numai cu. undele spaţiale. Undele ultrascurte se pro­pagă cvasioptic (in linie dreaptă) de aceea străbat distanţe relativ mici (plasarea emiţătoa­relor pe înălţimi). Cu cît numărul de etaje de frecvenţă intermediară (prevăzute cu circuite acordate) ale receptorului este mai mare. cu atît mai mare este şi selectivitatea sa. Pentru a evita acordul manual al multor etaje, s-a realizat superheterodina («Super») (fig. 1). într-un aparat de acest gen se produc în etajul oscilator local, oscilaţii proprii de înaltă frecvenţă, care se combină cu oscilaţiile recepţionate în etajul de intrare. Ambele etaje se acordă cu un condensator variabil cu două secţiuni montate pe acelaşi ax, astfel încît diferenţa celor două frecvenţe să fie totdeauna aceeaşi. Toate filtrele de medie frecvenţă ale etajelor următoare sînt acordate pe diferenţa de frecvenţă. Se obţine astfel o selectivitate mare şi se acordă ma­nual numai două etaje, frecvenţa intermediară fiind de valoare constantă.

Pentru frecvenţele purtătoare mult mai înalte din gama undelor ultrascurte sînt necesare circuite de dimensiuni mici acordate, folosind ansamble speciale. Condensatoarele variabile sînt însă. în general, fixate pe acelaşi ax ca pentru undele medii (fig. 2). Partea de joasă frec­venţă sau audiofrecvenţă a receptorului este împărţită, în generai, în mai multe benzi pentru sunete înalte şi sunete joase. Se folosesc şi diferite difuzoare pentru sunete înalte şi joase.

Pe lîngă aparatele descrise există, bineînţeles, şi aparate de construcţie specială, cum sînt receptoarele pentru autoturisme etc.

radioreceptoare

1 comment to radioreceptoare

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>