raze roentgen

Un fascicul de electroni foarte rapizi şi cu energie mare, incident pe un electrod (anod) metalic, pătrunde parţial în metal (fig. 1) şi, în urma interacţiunii cu ionii acestuia este frînat. ceea ce duce la emisia unei radiaţii cu lungime de undă foarte scurtă, denumită radiaţie Roentgen (sau de frînare). Această radiaţie este compusă dintr-un amestec de raze cu lungimi de undă diferite, care. la rindul lor. depind de tensiunea la care sînt acceleraţi electronii şi de struc­tura atomilor metalului din care este constituit anodul.

La pătrunderea în atom a unui electron astfel accelerat (fig. 2) un alt electron este smuls de pe un strat electronic interior apropiat de nucleu, locul său fiind ocupat de un alt electron dintr-un strat mai depărtat de nucleu. în urma acestui transfer se eliberează o cuantă de radiaţie, care se propagă în spaţiu ca rază Roentgen. Această radiaţie a fost descoperită în 1895 de W.C. Roentgen (la Universitatea din Wiirzburg). Necunoscînd natura radiaţiei, el a denumit-o «raze X», denumire des înttlnită şi astăzi în limba engleză (X-rays). în limba germană, ea a primit numele descoperitorului ei. în figurile 3 şi 4 sînt reprezentate construc­ţiile tehnice ale tuburilor de descărcare destinate producerii razelor Roentgen. în interiorul acestora, electrodul bombardat de fasciculul electronic nu este anodul, ci un anticatod plasat în faţa catodului. întrucît prin ciocnirea electronilor cu anticatodul se degajă o cantitate mare de căldură, este necesar ca acesta să fie răcit, sau construit ca un anod rotitor (fig. 4): astfel, fasciculul electronic cade pe suprafaţa sa, de fiecare dată în alt loc.

Datorită lungimii lor scurte de undă (IO8— 1012 cm) razele Roentgen pătrund prin obiecte opace pentru lumina obişnuită; cu razele X se poate obţine o umbră a obiectelor străbătute de ele. prin proiecţia pe un ecran fluorescent conţinind platinocianură de bariu.

La trecerea razelor Roentgen prin substanţe cristaline, apare fenomenul de difracţie, care pune în evidenţă caracterul ondulatoriu al razelor Roentgen.

Prin interferenţa razelor difráctate pe o placă fotografică apare un sistem de puncte şi linii din care se poate deduce structura cristalină a materialului respectiv. Astfel de figuri de difracţie au fost obţinute şi interpretate pentru prima oară de M. von Laue şi au primii numele de diagrame Laue (fig. 5).

Raze Roentgen

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>