tehnica telecomunicaţiilor

Tehnica telecomunicaţiilor este tot atît de veche ca şi dorinţa omului de a face schimb de comunicaţii la distanţe mari. în antichitate şi in evul mediu erau folosite semnale optice sub formă de focuri aprinse pe platformele turnurilor sau pe înălţimi. Semnalizarea optică se realiza prin braţe de semnalizare (semafoare), prin ridicarea şi coborirea unor steaguri, sau prin semnale luminoase (faruri), cum se practică dealtfel şi astăzi în navigaţie. Tehnica telecomunicaţiilor în sensul modem începe după descoperirea interacţiunii dintre curentul electric şi cimpul magnetic. Primul telegraf se compunea dintr-o busolă al cărei ac magnetic era deviat de acţiunea impulsurilor de curent (fig. 1). Un pas înainte a însemnat descoperirea telegrafului Morse (fig. 2). Pe o bandă de birlie în rulare cu un indicator pus în mişcare prin forţa electromagnetică, se înscriu linii lungi şi scurte după un cod al literelor, care. după inventatorul său, se numeşte alfabetul Morse.

De la transmiterea impulsurilor de curent s-a trecut (la mijlocul secolului trecut) la transmiterea variaţiilor curentului produs prin modulaţii acustice. Telefonul şi microfonul au fost descoperite şi aplicate în reţeaua telecomunicaţiilor. Transmisia variaţiilor curentului se face prin conductoare, prin cablu sau prin radio (fig. 4). Curenţii electrici, respectiv undele radio pot primi informaţia prin diferite metode de modulare: prin modulaţie In amplitudine (fig. 5), adică prin variaţia intensităţii curentului, prin modulaţie in frecvenţă, adică prin va­riaţia în timp a trecerii prin zero (fig. 6), sau prin succesiuni de impulsuri (fig. 7).

întrucât transmiterea informaţiilor la distanţe mari prin cablu sau radio este costisitoare, s-a realizat transmisia simultană multiplă prin curenţi purtători. Astfel un curent de înaltă frecvenţă se modulează în diverse game de frecvenţă. în telefonie se alege pentru fiecare convorbire o lăţime (bandă) de 3 600 Hz, care asigură inteligibilitatea. Banda de frecvenţe a unui canal de telefonie se poate din nou împărţi în 26 de canale necesare pentru reţeaua de teleimprimatoare. Canalele sînt prevăzute cu sisteme de filtre electrice. Pentru transmite­rea frecvenţei purtătoare înalte se folosesc cablurile coaxiale (fig. 8). O manta metalică flexi­bilă conţine un conductor coaxial, care este foarte bine izolat cu un material de tipul trolit sau styroflex şi bine fixat mecanic. Cablul mai conţine de obicei circuite simetrice pentru transmisii de joasă frecvenţă. într-un astfel de cablu cu conductor coaxial şi circuite simetrice pot fi introduse 2 880 de canale de telecomunicaţie. Conductorul central al cablului coaxial (tubul) este folosit pentru transmisia unui canal de televiziune.

Tehnica telecomunicaţiilor timpurilor noastre va fi revoluţionată prin utilizarea maseri-lor şi laserilor.

tehnica telecomunicatiilor

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>